Cât de mare o fi un lucru mic?

Nu te saturi câteodată să tot auzi lucruri de rău? Toată lumea mai are câte o zi proastă (lăsăm tragediile de-o parte). Există zilele alea când râmâi blocat în lift, când te stropeşte o maşină într-o zi ploioasă, când pierzi autobuzul pe ultima sută de metri, când nu auzi ceasul de dimineață, când maică-ta urlă că nu ți-ai făcut curat în cameră sau şeful țipă ca bezmeticul că n-ai făcut să-l-ia-dracu de raport, iar tu nu-ți mai vezi capul de stres şi se adună... şi se tot adună... Până faci un fel de implozie psihică şi dai în altele mai nasoale. Oare merită?

La urma urmei, toți suntem înconjurați de pânza asta groasă a rutinei care se strânge încet în jurul nostru ca un şarpe veninos. Pentru că, hai să recunoaştem, cui naiba îi place să facă în fiecare zi exact acelaşi lucru, dar cu alte cifre în datele problemei? Aveți idee câte lucruri mărunte există în jurul nostru în orice clipă a vieții, gata să ne sară în ajutor în lupta asta continuă cu rutina? Uite un exemplu: blogul ăsta. Pentru mine este o scoatere din normal, o mică ruptură benefică în cursul absurd al vieții. Când ați privit ultima oară dincolo de ecranul telefonului? Când ați prins ultimul apus de soare? Când ați mirosit ultima dată o floare? Când i-ați zâmbit ultima oară unui om care avea nevoie de aşa ceva? Par nişte lucruri stupide, clişeice la ora actuală. Dar aş spera că vă dați seama că am uitat complet de ele. De ce? Nu neaparăt din cauza tehnologiei, ci pentru că aşa am permis. Tehnologia poate fi cel mai bun prieten al vostru dacă nu rămâneți blocați în ecrane.

Priviți în jur. Admirați. Mirosiți. Simțiți. Atât de simplu e.

Când ai făcut ultima oară ceva doar pentru tine?

E momentul să-ți pui nişte întrebări serioase, acum că ți-ai făcut timp.