Nevoia de disparitie

Ai simtit vreodata nevoia sa dispari? In toiul noptii, asa, deodata, sa fugi departe, departe de tot. Sa uiti de toata lumea si de toate locurile in care ai stat pana in prezent.

Cred ca e destul de trist sa ajungi intr-un astfel de moment.

Se zice ca daca esti fericit cu viata ta, n-o sa vrei sa o schimbi niciodata. Sau ceva de genul asta. E ca expresia „daca lucrezi ceea ce iti place, n-o sa simti nicio clipa ca muncesti”. Viata e intr-adevar ca o munca. E o lupta continua pentru ceea ce iti doresti, dar nu poti avea, pentru ceea ce simti ca ti se cuvine, dar nu primesti, sau pentru un vis care poate fi indeplinit doar cu foarte multa truda. Altii muncesc de pe o zi pe alta si n-au nicio dorinta de nimic. Fraierii.

Asadar, daca ai avea, prin absurd, o viata fericita, de ce sa vrei sa dispari?

Pentru ca nu esti fericit. Sau, hai sa nu extrapolam, sa zicem ca esti in dubii cu niste chestii, te gandesti la ceva ce nu iti da pace, sau poate cineva... ceva, ceva, ceva ce nu te lasa in pace orice ai face... Iar gandurile persista, trece o zi, doua, trei, o luna, un an, patru... si esti tot in aceeasi bucla a gandurilor. Si simti ca nu mai poti.

Si e enervant, la dracu. Iar deodata, incepe sa rasara o noua idee. Incepi sa te uiti pe Instagram la poze cu plaje si mare cristalina, cu valuri line, sau la peisaje de munte, cu brazi inalti si pasari falnice pe cer, sau un desert indepartat cu doar o casa in zare... Ce au toate astea in comun? Departare.

Indepartarea de sine, mai precis.

Vrei sa fugi de tine, nu de ceilalti. E un adevar dureros, dar care devine periculos daca il ignori.

Bang.

Poate ca la un moment dat toti am simtit nevoia asta de disparitie, de eliberare, de regasire a sinelui (ca sa nu il pierzi de tot). Dar ce te faci cand sentimentul persista?

Trebuie sa actionezi cumva.

Si crede-ma, trebuie sa actionezi cum iti e mai bine. Poate ca prietenii, familia, cunostintele, persoana iubita te vor condamna, vor dori sa nu te mai vada niciodata, iti vor ura drum bun si cale batuta, dar cu lacrimi in ochi, trebuie sa procedezi cum te simti mai bine.

Gandeste-te la un lucru foarte simplu. Cum ai putea sa ii ajuti pe ei daca nu te ajuti pe tine? Poate vei gasi ceva mai bun, poate vei afla lucruri incredibile despre tine, poate vei fi mai fericit... Fericire, ce e aia?!

Simt ca e un subiect despre care vom discuta cu alta ocazie.

Te vei simti implinit, frate.

Si despre implinire vom discuta.

Pana atunci... Simti nevoia sa pleci, sa o iei de la capat? Iti e dor de tine? Simti ca ceea ce faci acum, ce simti acum este contrar naturii tale? Fiecare fibra din tine iti spune pleaca, fugi, uita, DISPARI?

Atunci cred ca stii ce ai de facut.

E greu, e dureros, dar e pentru tine. Si daca nu faci nimic pentru tine, crede-ma ca nimeni n-o va face in numele tau. Nici familia, nici persoana iubita, nici cei mai apropiati prieteni.

Because such is life.

Nu mai sta. Fugi unde iti e sufletul.